Ma gandesc de cateva zile la Ana-Maria si la destinul ei. Cum as putea pune in cuvinte ceea ce am aflat despre ea? Exista atata candoare in inima ei, atata vioiciune a mintii si atata caldura in ochii si in gesturile ei, atata putere de a iubi, de a ierta si de a accepta tot si toate incat te gandesti ca Dumnezeu si-a ratacit unul dintre Ingeri prin hatisurile si durerile acestei vieti si l-a lasat sa traiasca aici ca sa-i invete pe oameni ce este FERICIREA. Indiferent de natura sau de intensitatea suferintelor lor! Ooo! Si cata durere a suportat Ana-Maria si cata o sa mai indure!
Intr-o zi a intrebat-o pe mama ei:
- Mama, Dumnezeu ii pedepseste pe copiii pe care ii iubeste cel mai mult?
- Mami, Dumnezeu nu-si pedepseste copiii, ii incearca, doar.
- Da, mama, Doamne-Doamne m-a salvat din atatea! Dumnezeu ne iubeste!
A venit pe lume odata cu primavara, dupa un travaliu dureros si istovitor. Nasterea i-a provocat un cefalhematom urias, pe partea stanga, care i-a afectat capacitatea de miscare. Timp de sase luni a purtat gips la ambele manute si, in urmatorii patru ani, a suportat sase interventii chirurgicale, de corectie a membrelor inferioare.
In primul an de scoala, Ana-Maria inca purta in ghips mana dreapta si piciorul stang. I-a placut atat de mult la scoala, incat ghipsul sau durerea erau detalii nesemnificative.
In clasa a doua isi tot ducea mana la spate:
- Mamica, ce e? Ce te doare?
- Dar nu stii ca ma doare spatele?
Medicii ii pun, ulterior, diagnosticul de scolioza lombara. I-au recomandat recuperare prin kinetoterapie, gimnastica medicala si fizioterapie. Dupa un an de zile, durerile persistau.
Sunt ajutati de familie, prieteni si rude si in final, Ana-Maria suporta prima interventie chirurgicala pe coloana, la spitalul Noeszdat, din Germania. Revine dupa sase luni la control si este reoperata, pentru ca scolioza se deplasase toracal.
Ana-Maria trece cu bine si peste aceasta operatie. Isi taraste ghiozdanul pe rotile, in drum spre scoala, fericita ca a scapat de durere si ca si-a reintalnit prietenii.
Urmeaza un moment in existenta ei pe care, va marturisesc cu sinceritate, nu stiu cum sa-l definesc. In general, acest gen de intamplare nefireasca si nefericita este perceput ca ghinion. Altii l-ar numi karma sau destin. Eu as parasi zona aceasta de implacabilitate sau fatalism si l-as numi pur si simplu: viata. Poate si putere. Putere data de un SPIRIT imens capabil sa duca pe umeri povara durerilor fizice si psihice greu de imaginat! Ana-Maria este pentru mine un astfel de SPIRIT. Este un model de bunatate si plinatate sufleteasca. Ai toata iubirea mea de partea ta, Anuta!
Noiembrie 2011. Cateva fetite, printre care si Ani (cum ii spune mama) se jucau cuminte intr-o pauza. Un baietel a crezut ca gluma lui va fi remarcata si a impins fetitele. Coloana rigida (operata si fixata in suruburi) a fetitei noastre nu a permis o cazatura atenuata si, cumva, in caderea aceea a lor, s-a intamplat ceva. Ceva atat de puternic incat, desi nu a simtit nici o durere (anulata de soc si adrenalina), Ani a ramas paralizata pe podea, incapabila sase miste. Au incercat sa o duca la cabinetul medical dar Ani a disimulat teama si le-a spus colegelor ei ca nu este nevoie, ca se simte bine.
Am intrebat-o pe Ani ce-a simtit exact cand a cazut:
- N-am putut sa ma ridic de jos, a fost ca un lesin. N-am realizat ca nu puteam sa ma scol.
Acasa a baiguit ceva despre incident. Mama s-a speriat. Ani a linistit-o. Au trecut doua saptamni.
Mama:
- Intr-o zi, s-a intors de la scoala, eu spalam vasele in bucatarie; a mancat si a mers in camera ei sa se schimbe si sa se apuce de lectii. La scurt timp, am auzit-o tipand:
- Au! Mami! Ma doare rau burtica!
- Am luat-o in brate si am intrebat-o “Ce-I, puiule?”. Era palida, cu buzele albe si uscate, cu transpiratie rece. I-am dat un algocamin, dar durerea nu i-a trecut. Am ajuns la spital cu dureri puternice in abdomen, cu voma si cu scaune cu sange, bucati inchegate de sange si sange proaspat.
Urmeaza trei zile de incertitudini, cu diagnostice nefinalizate. Durerile si scaunele diareice cu sange persistau. In cele din urma, ajung la camera de garda a spitalului din Suceava.
O radiografie abdominala ii determina pe medici sa ia o decizie radicala: interventia chirurgicala abdominala exploratorie.
Medicul chirurg, dupa ce a iesit din operatie, i-a spus mamei:
- Doamna, trebuie sa ne asteptam in orice moment la ce-i mai rau!
- Ce s-a intamplat, domnule doctor? De ce imi spuneti una ca asta?
- Pai, ce are fetita dumneavoastra nu mi-a fost dat sa vad pana acum! E ca si cum ar fi cazut de la etajul noua. A fost impinsa, a fost batuta, a fost lovita? Ce s-a intamplat?
- Nu inteleg, domnule doctor, nu s-a intamplat nimic din toate astea! Ce se intampla? 
- Doamna, panza aceea care tine intestinele, mezenterul, este negru si plin de hematoame. L-am curatat, dar e foarte, foarte grav! Mergeti in salon si linistiti-va! Chemati familia, ca momentul poate veni in orice clipa! Imi pare rau!
(…)
- Am innebunit! Plecasem de acasa intr-un trening si in papuci de plastic. Nu mi-a mai pasat de nimic. Mi-am sunat sotul care a paralizat cu telefonul in mana! Traiam un cosmar si nu ne venea sa credem ca ni se intampla noua. Medicul ne-a spus ca incidentul de la scoala putea crea necroza mezenterului. Era singurul incident la care ne puteam gandi pentru ca altul, pur si simplu, nu exista! Aici nu era vorba de ocluzie intestinala netratata.
Doua zile mai tarziu, Ani este operata din nou. A facut febra foarte mare. Medicii suceveni transfera fetita la Spitalul “Sfanta Maria” din Iasi. Este supusa unei a alte interventii chirurgicale. Avea tensiunea 6/8.
In timpul operatiei, a iesit medicul anestezist si i-a spus mamei, fara menajamente:
- Doamna, ce mai plangeti degeaba? Ca de trait, nu mai traieste! Mergeti in salon! Eu o duc la Terapie Intensiva, cand se intampla, va chem!
In timpul noptii, unui medic i s-a facut mila de ei si i-a lasat sa isi priveasca o clipa, copilul, din usa.
- Cum ati depasit acea noapte, doamna Hutuleac, am intrebat-o, la ce v-ati gandit?
- La ce nu trebuie sa se gandeasca un parinte! Cum sa-mi ingrop copilul! Ma durea carnea pe mine! Imi spuneam ca o sa ma duc si eu cu ea! Nu aveam cum sa supravietuiesc plecarii ei! Cum sa se duca singura??? Daca Dumnezeu mi-ar fi luat-o, as fi mers si eu cu ea! Ma ustura sufletul. Simti o durere pe care nu o poti descrie in cuvinte!
(…)
Anei-Maria i s-a curatat din nou cavitatea toracica, iar medicul i-a taiat trei sferturi din intestin. Nu mai putea fi salvat! Se necrozase si organismul era deja in soc septicemic. Dupa alte doua zile, s-a fisurat intestinul ramas, este deschisa din nou si i se mai taie inca 4 cm. Ii ramasese aproximativ 8 cm de intestin. Nu avea cum sa supravietuiasca. Insa Ani avea viata in ea cat zece oameni! A TRAIT! Si TRAIESTE!
Medicul chirurg pediatru, un om exceptional si un profesionist la fel de exceptional, era coplesit! Vroia cu orice pret sa salveze fetita!
- Doamna, sunt mai disperat decat dumneavoastra! Vreau sa salvez acest copil destept si frumos! Nu stiu ce sa-i mai fac sa vad ca este bine!
A luptat acest medic alaturi de Ana si de parintii copilei! Iar fetita aceasta curajoasa a noastra i-a dat curaj lui, doctorului! S-a creat intre medic si micuta pacienta o legatura puternica, de suflet! Aceasta energie afectiva a contribuit probabil, la salvarea ei.
- Sfanta Vineri, asta esti tu, Ani!, ii spunea domnul doctor, atunci cand o consulta.
Durerile erau atroce! Tesuturile necrozate si septicemia impiedicau analgezicele sa-si faca efectul.
- Pe o scala de la unu la zece, cat de tare te-a durut, Ani?
- Zece, imi spune timid, Ani.
Dar empatia si iubirea pentru ceilalti o obliga (acesta este cuvantul) sa ascunda ceea ce simte, ca sa nu-i afecteze, sa nu-i supere. E si bine si rau. Nu stii cat de tare o doare ceva, nu stii cum sa o inveti sa se apere.
- Dupa a patra operatie a cazut psihic. Nu vroia sa vorbeasca cu nimeni, foarte trista, a slabit tare! De la 55 de kg, la 35 de kg. Are 1,64 cm.
In luna februarie, a capatat permisiunea sa “manance”: supa strecurata si apa. Cu seringa, cate 5 ml. Nu putea inghiti. O deranja sonda nozogastrica si avea hipersalivatie. Parintii cumparau din Franta anumite medicamente. Si-au pus gaj garsoniera, au imprumutat cateva mii de euro. S-au mutat cu parintii. Copiii de la scoala au sarit sa o ajute, dar cheltuielile lunare sunt uriase! O singura fiola de antibiotic costa 17.200 de lei. A facut 16 fiole. Perfuziile zilnice costa 400 de lei, adica 12.400 de lei pe luna. Din cand in cand se mai interneaza ca sa mai diminueze o zi sau doua, din costuri. Au cerut ajutor inclusiv Bisericii. Parintele invita cedinciosii sa doneze, daca vor si daca pot sa o ajute pe Ani! Joia aceasta, pe 27 septembrie, a sosit complexul de B-uri din Franta: 5 euro o fiola x 50 fiole.
Treptat a inceput sa manance: o jumatate de ou, o jumatate de ficatel, un sfert de mar copt, o lingurita de branza de vaci. Din pacate, scaunele sunt diareice si nu asimileaza nimic.
- De ce ti-e pofta? – o intreb la telefon.
- De un mar, mi-e pofta de lapte… si de miere de albine!
- Si cand vezi un mar, ce faci?
- Intorc capul.
Ce iti doresti in momentul acesta?
- Sa mananc orice si sa fiu cu prietenii.
Se gandeste un pic:
- Ma bucur ca sunt iubita de Cel de Sus. Fara el nu mai existam in ziua de astazi!
Inainte de filmare era calma, senina. Imi vine, acum, in minte cuvantul “seren” . Asta emana Ani: sereninate.
- Ce inseamna Viata pentru tine, Ani?
Raspunsul ma lasa muta de uimire, pentru ca inglobeaza toata intelepciunea acestei lumi.
- Viata inseamna tot ce-i mai frumos pe lume, adica, nu stiu cum sa va explic, este ca cea mai mare bucurie pe care o poate avea omul! Asta e viata!
- Cand te uiti la parinti, ce crezi ca este acolo, in mintea si inima lor?
- Cred ca sufera, stiu asta, dar nu vor sa-mi arate! Ei sunt cei mai buni parinti pe care ii poate avea cineva!
- Ce le-ai transmite daca ar fi aici, langa noi?
- Sa aiba incredere in Dumnezeu! Numai El ne poate ajuta in orice situatie!
Viata lui Ani este in continuare in pericol! Salvarea ei inseamna transplantul de intestin subtire care poate fi efectuat doar in clinici din afara tarii. In acest moment, avem acceptul si costul estimativ al clinicii din Tubingen, Germania: 125.000 euro. Statul roman acopera cheltuielile operatiei si ale tratamentului postoperator pe perioada internarii. Pentru a incepe cautarea donatorului, trebuie sa mearga mai intai la Tubingen si sa i se faca o serie de investigatii medicale. Costul acestora: 7000–9000 de euro. Dupa transplant, va continua tratamentul cu imunosupresoare, care este extrem de scump. Vor sta cateva luni la Tubingen, pana cand medicii vor fi siguri ca organismul si-a acceptat grefa. Orice virus poate fi letal.
Initial, parintii se gandeau ca vor avea nevoie de aproximativ 20.000 euro. Numai tratamentul pentru un singur an ar putea depasi 12.000 de euro. Sunt medicamente care nu sunt importate in Romania si nici decontate. Vor avea nevoie, in urmatoarea perioada, de minim 30.000 de euro. Deja au pierdut o garsoniera. Alt bun, in afara casei parintilor, nu mai au.
Dar viata acestui INGER poate fi salvata! Viata aceasta i-a fost daruita si ca sa isi implineasca visele: vrea sa fie maestru bucatar si designer! Asta isi doreste, acum, la 13 ani!
- Te gandesti la ce se va intampla la Tubingen?
- Da! Mult! Pentru mine va fi o experienta frumoasa! Abia astept sa scap de perfuzii si sa am o viata normala! Abia stept sa scap de povara intestinului scurt! Abia astept sa scap si de aceasta operatie si sa scap de toate!
Prietenele ei, Georgiana, Olimpia si Ioana sunt tot timpul alaturi de ea! Ana-Maria incearca sa-si traiasca adolescenta, in pofida organismului fragil si greu incercat!
Are nevoie de mii de prieteni pentru va VIATA ei sa continuie.
Sau o gasiti pe Facebook: Hutuleac Anamaria (Radauti). Mesajele voatre de incurajare sunt binevenite.
Salvam un copil! Atat.
Toata pretuirea si recunostinta noastra:
- Voua, romanilor de pretutindeni! Voua OAMENILOR cu un suflet cat CERUL!
- Domnului doctor Aprodu, Spitalul de Copii “Sfanta Maria”, pentru ca i-a SALVAT VIATA Anei noastre! Va iubim !
- Danei Grecu, Ingerul Anei-Maria in campania VREAU SA AJUT.
- Scolii Generale MIHAI EMINESCU, din Radauti, judetul Suceava! Copiii si profesorii de aici au fost si sunt un sprijin de nadejde pentru Ana-Maria!
Ana-Maria va este recunoscatoare pentru orice suma donata.
CONTURI DESCHISE LA RAIFAISSEN BANK
CONT IN LEI RO54 RZBR 0000 0600 0987 7610 - TITULAR CONT HUŢULEAC ANA
CONT IN EURO RO25 RZBR 0000 0600 1419 1431- TITULAR CONT HUŢULEAC ANA
PERSOANA DE CONTACT: HUTULEAC ANA : tel. 0742796915
Articol preluat de pe pagina fundatiei 